* Carmen Rico-Godoy, Cum să nu dai chix ca femeie, traducere din limba spaniolă de Lolita Tăutu şi Ana-Maria Tamaş, Editura Pandora M, 2005. Carmen Rico-Godoy (1939-2001) a publicat acest prim roman în 1990, cînd publicul spaniol o cunoştea deja ca ziaristă şi feministă. Tare mi-a fost teamă, aşadar, că o să dau peste un text tezist, militant, care transformă povestea în argumentaţie şi istorisirea în demers. M-am mai liniştit puţin cînd am aflat că autoarea a fost, printre altele, şi membră fondatoare a Clubului Fumătorilor Toleranţi. Apoi, ceva mai mult, cînd am văzut că romanul e împărţit după cele patru anotimpuri, lucru care mi-a amintit de o piesă de prin anii '80 a formaţiei Sfinx, Patru anotimpuri cu tine, un cîntec de dragoste care făcea ravagii printre adolescenţii de atunci. E de bine, mi-am zis, nemaistînd să-mi complic predispoziţiile şi cu Anotimpurile lui Vivaldi. Aşa că am citit, în sfîrşit, cartea. Şi mi s-a părut perfectă pentru o zi ploioasă de concediu. Scriitoarea relatează tot felul de scene după tipicul unui ghid de conversaţie: la mare, la restaurant, în taxi, la redacţia unui ziar, în vizită, de sărbători, la telefon etc. În loc de cuvinte şi expresii noi, întîlnim comportamente vechi de cînd lumea contemporană, unde e vorba nu numai de bărbaţi egocentrici, ci şi de "tinere respingător de proaspete şi frumoase" sau de familii sîcîitoare în ansamblul lor. Observatorul acestora este un personaj feminin plin de umor şi temperamentos mai ceva ca Victoria Abril. El face tot farmecul cărţii. Marile mecanici ale convivialităţii îi apar ca o sumă de apucături sau tabieturi nesuferite, gravei indignări îi preferă ţîfna spumoasă şi urzicoasă, asumată în deplină cunoştinţă de cauză, iar cînd e să ofteze, nu ştii niciodată dacă va fi un "ah", "oh", "oha" sau "ole". Mi se pare şi asta o performanţă. Claudiu CONSTANTINESCU
* Carmen Rico-Godoy
