Daca in zilele noastre e greu si pentru un artist consacrat sa deschida o expozitie, pentru cei aflati la inceput de drum se poate vorbi de o adevarata cursa cu obstacole. S-a creat un fel de Daca in zilele noastre e greu si pentru un artist consacrat sa deschida o expozitie, pentru cei aflati la inceput de drum se poate vorbi de o adevarata cursa cu obstacole. S-a creat un fel de traditie, in ultimii zece ani, ca multe dintre sectiile Universitatii de Arte sa-si prezinte lucrarile de absolventa la Galeria Etaj 3/4 a Teatrului National Bucuresti. Din motive care-mi scapa, aici expozitia e deschisa cel mult trei zile, drept pentru care trece mai degraba neobservata. Anul trecut, printr-un noroc, as zice, am aflat de expozitia de absolventa de la Teatrul National in timp util si am putut sa o vizitez. Anul acesta, nu. Dar tocmai cand imi luasem gandul sa mai aflu ce fel de artisti termina studiile in 2005, invitatia doamnei profesor Simona Runcan la vernisajul expozitiei absolventilor de la pedagogie mi-a dat aceasta ocazie. Sugeram mai sus ca tenacitatea profesorului coordonator e esentiala pentru gasirea unui spatiu adecvat expunerii lucrarilor de diploma. Vizitand expozitia absolventilor sectiei de pedagogie de la Universitatea Nationala de Arte, deschisa la Muzeul Taranului Roman, am apreciat in primul rand libertatea de care s-a bucurat fiecare dintre cei noua tineri artisti in alegerea temei si abordarea ei plastica. Interventia profesorului se simte doar acolo unde e cu adevarat nevoie de ea: in insusirea tehnicilor si a mestesugului artistic. Simona Runcan nu se numara printre artistii-profesori care impun studentilor o maniera de lucru (de obicei pe cea personala), ci dintre cei rari, care incurajeaza personalitatea artistica a fiecarui student. Astfel, se poate vorbi despre un spectacol vizual alcatuit din noua mini-personale semnate, intr-o ordine aleator