Aţi fi dispuşi să investiţi un milion de dolari (dacă-i aveţi!) într-un apartament din New Orleans, care va fi cu siguranţă distrus de un uragan în următorii cinci ani? Aţi băga tot cam atîţia bani într-un apartament în Memphis, care se va prăbuşi garantat în cutremurul devastator care, se spune, va avea loc în falia New Madrid, în aceiaşi următori cinci ani? Sau aţi prefera cumva să decartaţi dublul sumei (două milioane de dolari, adică) pentru o locuinţă modestă în San Francisco, chiar pe falia San Andreas, care cu certitudine se va activa curînd? Date fiind aceste certitudini, nu e de mirare că preţul mediu al unui apartament din New York, potrivit revistei The Week, este de 1.214.379 dolari. Adică, pentru cei care (ca şi mine) au probleme cu cititul sumelor atît de mari în dolari, cam un milion şi o treime. Aşa că un apartament în New York este cu o treime mai scump decît unul din New Orleans şi Memphis, dar cu puţin mai ieftin decît unul în San Francisco. Nu e o afacere proastă, dacă ţinem cont că singura ameninţare în New York este terorismul, care aduce pagube cu mult mai mici decît dezastrele naturale sus-numite. Doar dacă nu vorbim de bombe nucleare, desigur. Am cunoscut aceste oraşe pe vremea cînd puteai să cumperi case întregi pe nimic, aşa că iertate fie-mi uimirile, dintre care cea fundamentală este de ce ar locui cineva acolo, dintru bun început. Să nu mă înţelegeţi greşit, îmi plac toate aceste oraşe, dar

îmi plăceau şi mai mult cînd erau ieftine, pentru că atunci erau pline de viaţă. Cu cît au devenit mai scumpe, cu atît s-au făcut mai plictisitoare. Oamenii dispuşi să cheltuiască bani pe care de obicei (încă) nu îi au pentru a trăi în aceste oraşe sînt toţi la fel: muncesc prea mult, sînt îngrijoraţi, hărţuiţi, majoritatea vin din zona afacerilor (şi 90% dintre ei sînt albi). Oamenii ăştia nu se pricep la pariuri. Ce jucător care se respe