- Social - nr. 133 / 8 Iulie, 2005 Dau sa ies dintr-o farmacie si ma pomenesc fata in fata cu o doamna care ma cunoaste. Se retrage pe trotuar ca sa schimbam cateva vorbe. Ma intreaba daca am luat medicamente compensate. Ii raspund ca n-am trecut pe la medicul de familie si ca am cumparat doar cateva pilule ca sa nu intrerup tratamentul. Dumneaei imi arata reteta pentru luna trecuta, apoi una pentru luna curenta si mi se jeluieste ca a cutreierat tot orasul in zadar. Conversatia a adunat in jurul nostru alte persoane, cunoscute si necunoscute, care intra in vorba si discutia isi largeste sfera. Oamenii spun ca in cartierul nostru numarul farmaciilor a crescut de la una la opt si tot nu gasesti medicamente (compensate). - Apoi, daca lucrurile stau prost, daca farmaciile merg in pierdere, de ce sporeste numarul lor? Cu ani in urma au mai fost situatii cand nu se gaseau medicamente, si bolnavii trebuiau sa si le procure, uneori chiar in vederea spitalizarii, dar am construit fabrici de medicamente. Ce s-a intamplat cu ele? Toti ochii ma tintesc si simt ca asteapta sa le dau un raspuns. Ma incumet pentru ca, cel putin partial, am dreptate. - Am construit fabrici de medicamente, dar le-am vandut (privatizat). Fabricantului de medicamente putin ii pasa de bolnavi sau de punga acestora. Pe el il intereseaza castigul. Medicamentele, ca si alte produse, poarta eticheta noii firme si sunt vandute la pretul stabilit de patron, iar daca e strain, la acelasi pret cu cele produse in tara lui. Le dau exemplul cu un taran care si-a vandut vaca unui vecin, ca acesta sa-i vanda laptele la un pret dublu fata de cel cu care i-l vindea el cu numai cateva zile inainte. Lumea apreciaza spusa mea, iar cativa trag puternic aer in piept si raman acolo. Eu simt ca unele priviri ma urmaresc… VASILE CRISTUREANU - Social - nr. 133 / 8 Iulie, 2005 Dau sa ies dintr-o farmacie si ma p