Ori de cate ori are prilejul, Dorel Visan fuge cu pasi repezi la gospodaria sa, aflata intr-un sat linistit. Are acolo oi, albine, rosii si castraveti, aer curat si prilejul sa mediteze la mersul Ori de cate ori are prilejul, Dorel Visan fuge cu pasi repezi la gospodaria sa, aflata intr-un sat linistit. Are acolo oi, albine, rosii si castraveti, aer curat si prilejul sa mediteze la mersul culturii si politicii romanesti.
- Domnule Dorel Visan, am auzit ca v-ati retras la tara si ati dat actoria pe agricultura...
- Partial e adevarat, dar nu am renuntat la meseria mea de baza, pe care o iubesc. Stau foarte mult la gospodaria mea din Martinesti, care e situata intre Cluj si Turda. Am aici niste stupi pe care ii ingrijesc cu mare rabdare, intotdeauna. Vin mereu de la Bucuresti, unde mai am filmari, aici, in acest sat, pentru a mai lua miere de albine. In familia mea nu se mai mananca de mult zahar. Mai am si vreo sase oi, de care are grija un cioban, tot pentru uz personal. Nu consider ca e o afacere ceea ce am eu aici. Am facut totul pentru cei dragi si pentru prieteni. Astazi m-au intepat vreo 50 de albine pe maini, care mi s-au dospit, dar s-au dezumflat imediat, pentru ca pielea mea s-a obisnuit cu "dragalaseniile" albinelor. Ma protejez, oricum, la fata, desi nu prea-mi place sa lucrez cu protectie. Astazi a fost mai innorat si albinele s-au strans prea multe in stup, s-au inghesuit si au devenit mai rele. N-au prea iesit la cules, au fost mai lenese, lucru care mi-a dat si mie un ragaz sa stau in aer liber si sa beau un suc cu familia.
- Multi oraseni satui de praf si gaze de esapament ar fi invidiosi pe dumneavoastra...
- Este, intr-adevar, o indeletnicire extraordinara. Iti vine sa lasi cultura si s-apuci apicultura. Era o vorba pe vremuri. Care e diferenta dintre agricultura si pomicultura? Pomicultura e la pamant si agricultura
