Pai, am auzit-o de pe hol, destul de departe de scena, si am auzit-o, nene! Adica vreau sa spun ce voce barosana are tipa. Culmea e ca, intrand, am vazut o chestie minuscula intr-o fusta larga, de tiganca, pe care mi-a fost greu s-o asociez cu vocea ei.
Acum ma gandesc cu ce s-o compar, ca sa-ti dai seama cum trecea vocea ei prin pereti. Cred ca cea mai buna comparatie ar fi asta: cu un picamar, taticule, cu un picamar, da? Deci da?
Publicule roman, atentie, vine Rona peste tine! Pe 16 si 17 noiembrie, la Sala Palatului - super-spectacol de muzica populara romaneasca. Am avut privilegiul sa iau parte la repetitia pentru spectacol. Ba chiar, sa dau nas in nas (vorba vine) cu Olga Tudorache, profesoara de la Actorie a Ronei. I-am urmarit reactiile pentru ca stiu ca e foarte exigenta. Sunt cam chioara de feluâ meu, dar sunt sigura c-am surprins-o zambind.
Carevasazica, avem un sistem de referinta solid!
PE BATERII. Bai, deci care-i treaba, publicule roman? Rona asta pare ca functioneaza pe acumulatori. N-ar sta locului nici dac-ai lipi-o cu scoci, iar chestia mai misto in toate astea e ca danseaza, alearga si canta in acelasi timp, fara sa-si piarda suflul. Iti dai seama ca-i cam greu s-o prinzi in conditiile-astea. Cat despre Laurentiu Azimioara (regizorul spectacolului), sa-ti mai spun ca si el intampina oarece greutati in a o prinde din urma.
Este motivul pentru care m-am bucurat ca unul dintre instrumentistii care-o acompaniau (o parte din trupa lui Nelu Ploiesteanu) s-a dus pentru cinci minute sa bea niste tutun. Ma duc, o iau de-o aripa si incerc sa profit cat mai mult de astea cinci minute. O-ntreb aferata cine-a avut ideea spectacolului. "Olga Tudorache mi l-a prezentat pe Laurentiu Azimioara la Paris, acolo unde are un teatru particular, Theatre de lâHorme. M-am inscris de urgenta la cursurile lui. Laurentiu m-a pus sa cant, am
