Nu multi ciorditori se incumeta sa patrunda, infrangandu-si superstitiile, printre cruci si morminte ca sa-si faca meseria. Prin specificul "muncii" lor, jefuitorii de morminte au un statut aparte in Nu multi ciorditori se incumeta sa patrunda, infrangandu-si superstitiile, printre cruci si morminte ca sa-si faca meseria. Prin specificul "muncii" lor, jefuitorii de morminte au un statut aparte in tagma hotilor. Chiar daca pare macabru, exista totusi si hoti cu tupeu, care scot dintii de aur din gura mortilor cu aceeasi usurinta cu care altii "trag" un portofel in tramvai. Pe langa acestia, exista si vanatorii de opere de arta. Organizati in retele de trafic cu obiecte de patrimoniu, acestia vizeaza doar lucrarile artistice, destul de numeroase, care se afla mult mai la indemana in cimitire decat la muzeu. De cele mai multe ori, ponturile sunt vandute chiar de catre gropari sau ingrijitori. Primele care dispar sunt florile de pe morminte. Acestea sunt ciordite chiar de catre tiganii care le vand, de mai multe ori, la poarta cimitirului. In topul furturilor din cimitire se afla insa crucile si monumentele din marmura. In aceasta afacere se lucreaza numai la comanda, iar "meseriasii" au ceva pregatire, pentru a nu deteriora marfa. Prin orasele mai amarate merg bine si crucile de lemn, mai ales iarna, in loc de lemne de foc. Cele de metal, garduletele si ornamentele sunt vandute ca fier vechi. Exista si numeroase cazuri de furturi chiar din cimitirele eroilor. Cel mai cunoscut exemplu este cel de la Ghencea. De acolo au fost furati doi vulturi si toate ornamentele din bronz de la ambele osuare ale Cimitirului romanesc din Primul Razboi Mondial. De la Bellu Militar au disparut, intr-o noapte, cei patru lei din bronz de la monumentul central. Faptasii nu au fost descoperitI nici pana azi. Se presupune ca aceste obiecte de arta au fost topite pentru valorificarea metalul