Sa nu ii subestimam pe romani atunci cand este vorba de viata lor, de viitorul copiilor lor, de faptul ca isi doresc o tara stabila si unita, pentru ca anul aderarii la Uniunea Europeana sa fie un an al bucuriei si nu unul al disperarii. Daca mi-ar fi spus cineva acum 6 luni ca aceasta tara o sa intre intr-un proces de decadere economica din cauza influentei politicii destabilizatoare, n-as fi crezut ca se poate intampla! Dar totusi asistam in aceste zile la cea mai neagra perioada politica pe care Romania a avut-o in perioada postdecembrista, cand, dupa numai 6 luni de guvernare "neo-cederista", economia romaneasca si perceptia internationala despre ea intra intr-o perioada de decadere similara anilor ’97-’99.

Este pentru prima data cand, dupa un ciclu stabil de 5 ani (2000-2004), Romania incepe sa fie privita cu ochi tematori de catre investitori, Romania incepe sa fie o tara mai putin atractiva pentru investitii. Romania va fi o tara din ce in ce mai instabila din punct de vedere macroeconomic, si toate acestea din cauza unei dorinte fara preget, de putere absoluta, a presedintelui tarii. Se sacrifica totul! De la stabilitate pana la predictibilitate, de la coerenta si substanta, de dragul unei ambitii care a fost anuntata de mult si care se doreste a fi pusa in practica numai pentru satisfacerea orgoliului personal.

Oare cat de putin trebuie sa tii la tara ta ca sa poti sa ii faci un asemenea rau? Oare cat de mult iubesti puterea absoluta, ca sa calci in picioare tot si sa vezi cum intr-un interval scurt de timp acumularile acestei tari se duc vazand cu ochii? De ce nu se vede ca poporul roman doreste mai mult ca oricand stabilitate si coerenta, incredere in mediul de afaceri pentru crearea de noi locuri de munca si, nu in ultimul rand, pentru o viata mai buna? Toate aceste lucruri incepusera sa functioneze. Sperantele romanilor intr-o via