Zagonul e un sat de deal din judetul Covasna, in apropiere de Sfantu-Gheorghe, pe care il impart romani si maghiari. Ultimii s-au asezat in partea dinspre campie, romanii - in majoritate ciobani - stau in partea de sus, langa munti.
Padurile fasaie in bataia vantului de sfarsit de iunie. Miroase a fan si a izma salbatica, crescuta pe langa santuri. Pe bancutele de lemn din fata caselor, batranii isi odihnesc neputinta in soare. E o zi mare de sarbatoare, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, dar fiindca nu mai pot ajunge pana la biserica, au iesit la strada, sa vorbeasca despre Dumnezeu.
Valeria Precup
"Doamne, iarta-mi pacatile care le-am facut
cu gura, cu ochii si buzile"
"Azi ii sarbatoare, nu-i voie a lucra. Io n-am lucrat, numa am cules niste capsuni cu o sora a mea. Am cules sa mancam amandoaua, ca a vint de mi-a ajutat. Io-s singura si nu mai is stapana pe lucru. Mai am doar o vaca si-mi platesc un vecin care-mi cara laptele de la ea. Asa ne descurcam. Ma mai tine Tata Ceresc pe pamant. Nici nu stiu ce m-as fi facut fara el. Ia, asa ma rog in tata seara, sa fie bine si pa la noi, s-avem ce ne trebe, si sa nu mai vie iar timpuri rele, ca pa cand eram copii. Ca io la scoala am facut mai multe clase unguresti decat romanesti. Si cum intram, trebuia sa zicem rugaciune in maghiara. No, inchipuie-ti, blestem pe capul nostru, ca doar tata era epitrop si noi acasa in tata dimineata si sara spuneam rugaciunile noastre in romaneste. S-apoi cum taica nostru era in opozitie, pa noi ne-o batut tare invatatorii la scoala. O prins asa, o raca pe noi. Mai ales pa mine. Cand vedeam invatatoarea, numai incepeam sa tremur din corp. Asa m-o apucat o frica, de nu m-am mai putut tane pe picioare. S-o rugat mama la Maica Precista, o cetit din carti, s-o dus la biserica si, dupa trei zile, cum n-am mancat nimica, numa m-am rid
