Binecunoscuta in Romania, ca mare poeta si prozatoare, Gabriela Melinescu si-a implinit cu aceeasi pasiune menirea si dupa ce a emigrat in Suedia. Editate si-n Romania, cartile ei s-au bucurat de o primire fierbinte, la loc de frunte aflandu-se "Jurnalul suedez". Cu atat mai mare este bucuria si onoarea pe care ne-o face, incredintandu-ne spre publicare acest interviu

Corespondenta din Suedia.

"Muzica te poate salva de la orice"

Suedia e o tara speciala - o tara nici mai buna, nici mai rea decat alte tari din vest. O tara in care strainii cu studii superioare, inginerii, de pilda, sunt angajati sa faca curat in case sau sa spele geamuri, iar medicii sunt de obicei soferi de taxi. Dar se intampla tot atat de des ca strainii sa ocupe locuri de munca potrivite studiilor facute in tara lor de origine. Despre acesti "fericiti" se scrie destul de putin. Se poate spune, in general, ca romanii sunt foarte descurcareti, adaptandu-se destul de usor lumii din vest si ca talentul pentru limbi straine este o calitate genetica: Romania este tara in care se vorbesc multe limbi si dialecte. Dar destinul nu este o linie dreapta pentru nimeni. Viata intra prin toti porii, si cu ea, si binele si raul. Important pentru mine si altii a fost mereu faptul sa ma apropii de oameni prin ce avem noi in comun, umanitatea noastra, si nu prin diferentele particulare care ne pot dezbina si induce in eroare.

Oamenii sunt peste tot oameni. "Suedezii", obisnuia sa spuna dirijorul Sergiu Celibidache, care a trait si suferit multi ani in Suedia, dar caruia i s-a recunoscut geniul muzical, "sufera de complexul de inferioritate si, in acelasi timp, de complexul de superioritate." Un bun paradox, potrivindu-se nu numai tuturor natiilor, dar chiar si unei majoritati a indivizilor.

In tara in care te-ai nascut sau in afara ei, oamenii trebuie sa-si creeze strateg