Suntem in mijlocul verii si in satele de la munte s-a dezlegat anotimpul cositului. Mireasma florilor ameteste pamantul. Cine se imbata cu ea o singura data e rob pe viata fanului de curand cosit. Doua mari cantarete de muzica populara deapana amintiri.
Sofia Vicoveanca
"M-am intors pe faneata copilariei si m-am temut sa nu-mi stea inima de atata frumusete si emotie!"
"Cunoasteti povestea mea: m-am nascut langa Toporauti, dincolo de "sarma ghimpata" care taie in doua inima Bucovinei, una din cele mai frumoase provincii istorice romanesti. Cand familia noastra a pornit in refugiu, mama ma tinea inca in brate. Am venit cu totii aici, la o matusa din Vicovul de Sus, cu gandul ca ne vom reintoarce degraba la casa noastra din Toporauti. Dumnezeu a vrut altfel. Noi am ramas pentru totdeauna aici si averile noastre acolo, pe pamanturile ocupate de rusi. Barbatul matusii Sofia (ii port numele) avea o spinare de deal, acoperit de faneata. Vicovul este la poale de deal si padure, iar nadejdea oamenilor sunt vitele, asa ca ei pregatesc cu grija hrana animalelor pentru iarna. Fanetele sunt cosite dupa un calendar respectat din strabuni. Acum, in iulie, faneata se coace, iarba e apoi cosita si lasata sa se usuce, facuta polog, apoi stransa in stog si adusa acasa, unde se pune in sura sau in poclizi. Copila fiind, pentru mine era o mare bucurie sa ma duc la greblat si la strans, pentru ca ma mai furisam prin alunisul de la marginea pajistei, ca sa gasesc alune, fragi salbatici si rugi cu mure. Aromele fanetelor si culorile florilor care impestritau iarba ma faceau sa zbor, imi dadeau asa, o stare de extaz. Fanul, ah, are atatea miresme si parfumuri discrete, ca daca noi, femeile, le-am folosi pentru a ne parfuma, am fi mult mai seducatoare! Chimia
aceasta a fanetelor s-a impregnat atat de mult in fibra mea interioara, ca nici nu mi-am dat s
