- Diverse - nr. 134 / 11 Iulie, 2005 Tot mai greu si mai dificil de inteles sunt regulile de comportament civilizat, iar buna crestere e un cuvant desuet. Cand un parinte isi asmute copilul, ca pe un caine, asupra unui batran, stai si te intrebi daca "micul infractor" nu-i calca pe urme. Cand linistea si odihna locatarilor sunt tulburate, in fiecare zi, de pusti impertinenti, te intrebi: Oare sunt ai nimanui? Chiar nu au parinti? La aceasta din urma intrebare, a raspuns un parinte, al carui nume va figura si intr-o plangere penala, care, in loc sa aplaneze un conflict dintre locatari, care pe buna dreptate doreau liniste, si ceata de copii galagiosi, a venit sa-si impuna punctul de vedere. Citez: "Copilul meu se va juca acolo unde vreau eu! Aici, sub geamul vostru!". Chiar daca locul de joaca era destul de aproape, "domnul parinte" tinea mortis ca odrasla lui, insotita de alti cativa, sa se joace si sa tipe musai sub geamurile celor care doreau sa se odihneasca. Nu avea importanta ca in bloc (Blocul D6, de pe str. "Constantin Romanu Vivu") sunt oameni batrani si suferinzi, elevi in examene, cei care se intorc de la munca si care, contrar "lectiei de educatie" oferite de acest parinte, au dreptul la liniste. Totul s-ar fi terminat aici daca "lectia" la care asistau bucurosi copiii, ca mai degraba inveti lucruri rele, nu ar fi continuat cu injurii si cuvinte adresate si unei venerabile doamne, care a facut greseala sa iasa in balcon. Ce poate invata un copil care-l aude pe tatal lui tipand: "Haide, ba, jos, ca-ti arat eu!" sau: "Daca nu vii, ma duc peste tine si-ti tai gatul, ba!", "Iti sparg geamurile, ba!"? Cuvinte care au inrosit pana si caseta pe care au fost inregistrate. Alte comentarii sunt de prisos. Ca asemene lucruri sa nu se mai intample si locatarii sa-si recapete tihna si linistea de odinioara, propunem ca organele abilitate, si platite din bani