Aproape toata lumea e de acord ca, fara presiunile de la Bruxelles, cu greu s-ar fi facut reforma in Romania in ultimii ani. Tot de acolo au fost tinute in frau si derapajele autoritariste ale fostei puteri. De altfel, trimiterea la UE i-a fost de folos chiar si fostului premier Adrian Nastase in relatia cu propriul partid, atunci cand trebuia sa smulga acestuia concesii care deranjau interese majore. Dar daca, de bine-de rau, chestiunile tehnice legate de cele 31 de dosare de negociere au fost pana la urma rezolvate, in opinia majoritatii oficialilor europeni Romania a ramas cu restante majore la doua capitole: reforma justitiei si combaterea coruptiei la varf.
In primul caz, nu cadrul formal e problema, pentru ca pe hartie lucrurile sunt in regula, ci mixtura de interese de grup si legaturi politice care controleaza principalele parghii de influenta din sistemul de justitie. Ceea ce ridica serioase semne de intrebare asupra credibilitatii acestuia. Atunci cand Curtea Constitutionala, de exemplu, e dominata de oameni cu stranse legaturi cu PSD, e greu sa dai credit hotararilor sale, chiar daca e posibil sa aiba si temeiuri reale pentru unele dintre ele.
Pe plan extern, nu au existat pana de curand nuantari semnificative in privinta felului in care era vazuta starea reala din tara, dincolo de declaratiile cosmetizante ale autoritatilor. Mai toate curentele politice importante de pe continent au adoptat, in mare, aceeasi linie in privinta extinderii Uniunii, in general, a pozitiei fata de Romania si Bulgaria, in particular. Iata insa ca in ultimele luni peisajul politic continental s-a schimbat semnificativ. Un prim semnal l-a constituit atitudinea popularilor europeni, care au fost foarte aproape de a bloca semnarea Tratatului de aderare a celor doua tari. Era o expresie publica a nemultumirilor europarlamentarilor fata de rolul lor decorativ in rel
