Deceniul care a precedat instaurarea regimului comunist a fost unul dintre cele mai zbuciumate din istoria Romaniei. Criza politica a determinat si a fost dublata de criza economica. Pe terenul slab, dominat de o clasa politica ravasita si de o populatie saraca, comunistii au stiut sa speculeze momentul si sa se instaleze la putere.
Sate, targuri si orase
Dupa trecerea euforiei realizarii Marii Uniri, Romania, "de la vladica pana la opinca", a fost nevoita sa-si croiasca un drum nou. Trecerea prin perioada de tranzitie ce a urmat actului de la 1918 a echivalat cu o renastere a tarii, cu toate implicatiile ei politice, economice si sociale. Compromisurile, negocierile, grevele, crizele de orice natura i-au gasit pe romani nepregatiti, aflati la o distanta de aproape un secol in urma altor popoare europene.
DUELUL RURAL - URBAN. Practic, la momentul 1930 existau doua Romanii: una urbana, cu pretentii de civilizatie, reprezentata de politicieni, industriasi, negustori si functionari, si o Romanie rurala, ai carei locuitori traiau inca dupa canoanele Evului Mediu. Potrivit recensamantului din 1930, 80% din populatia de 18 milioane de romani locuia in sate. Cuvantul de ordine al traiului lor era saracia. Si tot ea ii indemna pe tarani sa-si incerce norocul la oras. Astfel ca in perioada interbelica, populatia urbana a crescut cu 4,5 milioane de locuitori.
Venind la oras, insa, taranii nu se adaptau peste noapte. Daca abia in 1923, autoritatile au gasit de cuviinta sa introduca buletinul de identitate, in timpul domniei lui Carol al II-lea (1930-1940) s-a incercat instruirea taranilor in a-si ingriji gospodariile. Rezultatul a fost aproape nul. Daca bulevardele centrale ale marilor orase erau luminate, curate si populate de lume buna, la periferiile lor, oamenii traiau in case de pamant sau lemn, acoperite cu stuf sau carton, se spalau foarte rar s
