Cautati pe Internet, pe Yahoo, informatii despre independence of judiciary (independenta justitiei) si veti vedea ca mai intai gasiti ceva despre Bangladesh. Daca nu va vine sa va credeti ochilor, atunci parcurgeti in continuare lista rezultatelor. Veti putea citi despre o inteleapta decizie a sultanului din Arabia Saudita si despre sistemele judiciare din Pakistan, Iordania si Egipt. De la adresa de web a unei ambasade a Etiopiei aflam cat de importanta este pentru aceasta tara ideea “independentei” puterii judiciare. A doua Conferinta legala araba, tinuta la Cairo, recomanda si ea acest principiu, ceea ce face si un document al Chinei comuniste.

Pentru aceia dintre dumneavoastra care credeati ca veti gasi citate din clasicii democratiei, am o veste care va va dezamagi: principiul “independentei justitiei” nu face parte dintre acelea care trebuie sa stea la baza unei democratii reprezentative. Stiu ca de cativa ani incoace politicienii si oamenii din “justitie” discuta despre “independenta justitiei” cu aerul ca spun un mare adevar necesar propasirii acestei tari. Vorbaria lor nu trebuie sa ne insele. Judiciarul, ca ramura a guvernarii, nu poate si nu trebuie sa fie “independent” intr-un stat democratic. Toata aceasta pseudo-teorie a “independentei justitiei” a fost lansata de indivizi pe cat de ignoranti, pe atat de interesati. Haideti sa clarificam cateva lucruri. Exista o teorie cu privire la “separatia puterilor” intr-un stat liber. Observati mai intai ca nu este vorba de “independenta”, ci de “separatie”. Altfel spus, “puterile” sunt distincte. Nu rezulta de aici ca ele sunt si “independente”, altfel spus, ca fiecare actioneaza perfect liber, conform propriei vointe. Dimpotriva. Teoria separatiei puterilor stabileste chiar ca exista o ierarhie, prin urmare o subordonare a unor puteri fata de altele.

Iata de ce se intampla astfel. In fiecare sta