- Cultural - nr. 135 / 12 Iulie, 2005 Am rugat-o pe Alina sa-mi vorbeasca despre ea si si-a inceput povestea ca in fata unui public imaginar: "E greu, ingrozitor de greu sa vorbesc despre mine. Lasati-ma sa vorbesc despre voi, e mai simplu. Voi, care veti citi aceste randuri, chiar vreti sa ma cunoasteti? N-o sa reusiti ...Totusi incercati. Vreti sa ne-ntalnim "personal"? Sunteti curiosi? Va dau si numarul de telefon daca… vreti. Dar, atentie, s-ar putea sa-l pierd in curand! Asa ca, grabiti-va! Da, am 28 de ani si?...Sunt "o mica haimana". Toti suntem niste "haimanale" mai mari sau mai mici. Sunt inalta, am 1,72 cm, bruneta cu par scurt, am ochi caprui, sani mari, picioare lungi si subtiri (m-am epilat de curand),... tot mai insistati? Bine, cedez, ca intotdeauna. Da, sunt foarte rabdatoare si daca voi nu reusiti, pacat. N-o sa ma cunoasteti niciodata. Taceti? Trezirea! Nici n-am inceput! Deci (niciodata sa nu incepeti cu "deci", e urat) imi place viata, da, chiar imi place viata, e asa frumoasa incat, chiar m-as sinucide... traind. Sunt studenta ... "eminenta"...la actorie. Cum am ajuns aici? Dar e-o poveste a,a de lunga si mi-e asa greu s-o sintetizez!... Sa-ncercam, totusi.... Sa stiti ca nu prea decid eu tot ce fac in viata asta, decid situatiile, imprejurarile, anturajul... E rau sau e bine? Sunt cam "nehotarata". M-am nascut iarna si, ca atare, sunt cam "rece". Dar mie-mi place asa de mult "caldura"! Chiar trebuie sa vorbesc? Imi place mai mult sa ascult. Nu, n-am uitat ca sunt o posibila viitoare actrita! Ma contrazic. Imi place sa vorbesc in numele altora, poate de aceea vreau sa ma fac "artista". Viata e un teatru, la urma urmei, mai mult trist, ce-i drept, dar, totusi, sa fim optimisti. De la o vreme nu ma mai gandesc la ziua de maine , stiu in general ce-ar fi necesar sa se intample, dar imprevizibilul iti strica toate planurile. E ca si atunci c