Despre "anticipate" si desavarsirea, mai bine mai tarziu decat niciodata, a revolutiei romane
Exista oare si fetisuri bune? De la decolonizarea Indiei pe model Gandi incoace se manifesta in vest unul al nonviolentei. Adularea lui pretinde ca orice opozitie ar fi buna, cata vreme nu pune mana pe arme. Cazul celei romanesti dovedeste faptul ca lucrurile nu stau asa.
Exista cu alte cuvinte opozitii rele, in ciuda mijloacelor pasnice prin intermediul carora incearca sa demoleze statul de drept, admitand pro forma regula jocului democratic doar spre a o desfiinta, spre a accede ori a reveni la putere sau pentru a-si-o mentine, cand e paralela.
Unii analisti politici au reactionat in mod aiuritor la optiunea premierului Calin Popescu Tariceanu de a incerca sa relanseze reforma in justitie (iresponsabil blocata de Curtea Constitutionala a Romaniei) prin declansarea procedurilor necesare organizarii de alegeri anticipate.
Facand recurs la vointa poporului – singura in drept sa dicteze evolutia situatiei intr-o democratie Tariceanu a incercat mai mult decit sa salveze integrarea Romaniei in timp util in UE.
Premierul a inteles, in mod salutar, ca pe moment, Curtea Constitutionala, copios dominata de fostul partid stat pesedist, l-a legat de maini si de picioare si ca executivul va trebui sa se adreseze natiunii spre a obtine o decizie clara de demarare a reformei.
Spun demarare, pentru ca in Romania reforma – cea reala - nu s-a facut, fiind blocata sistematic de postcomunismul instalat la carma dupa 1989.
Desi se admite in genere ca reforma in justitie ceruta si aprobata de catre UE in forma propusa de guvern este pivotala, unii directori de constiinta au ridicat la ideea anticipatelor obiectii in aparenta cat se poate de serioase. In fapt criticile lor sunt partizane.
S-a sustinut bu
