Trei sunt conflictele aflate in desfasurare acum si asociate cu demisia Guvernului Tariceanu - conflicte suprapuse, intretesute unele cu altele, dar ramase distincte. Ar fi deopotriva o mare eroare sa ignoram distinctiile respective, incercand sa le reducem pe unul dintre ele la un altul, asa cum ar fi gresit sa ignoram conlucrarea lor.

Primul conflict - C1 - are in vedere lupta de moment dintre Putere si Opozitie. Rezultatul alegerilor de anul trecut a fost incert; Alianta D.A. a obtinut votul de investitura numai prin trecerea de partea ei a aliatilor PSD - UDMR si PUR (actualul PC), iar presedintiile Camerelor au ramas in mana PSD. Intentia presedintelui Basescu de a declansa alegeri anticipate pentru a intari coalitia de guvernare e veche si, in fond, fireasca. Pe scurt, daca procedura complicata de declansare a alegerilor anticipate va reusi conform programului, se va relua batalia electoral-politica de anul trecut si probabil ca ea se va solda fie cu o infrangere mai categorica a PSD, fie cu o infrangere a Aliantei - in ambele cazuri C1 fiind incheiat.

Al doilea conflict - C2 - se refera la confruntarea a doua dintre puterile statului: puterea executiva, mai ales Ministerul Justitiei si o bransa a puterii judecatoresti - Curtea Constitutionala. Ascutimea si virulenta acestui conflict este fara precedent la noi in ultimii 15 ani. Spre deosebire de C1, nu este clar cum se poate incheia C2: chiar daca Alianta va poseda o majoritate confortabila dupa alegerile preconizate pentru octombrie, nu vad cum pachetul legislativ privind reforma justitiei va putea trece de aceeasi Curte Constitutionala, care va fi sesizata de aceiasi oameni sau partide ca si pana acum. Ar exista o singura modalitate: ca noul Parlament sa voteze cu o majoritate de 2/3 legile respinse de Curtea Constitutionala, amendand astfel Constituitia, ceea ce pare destul de improbabil, a