O eventuala renuntare la contractele colective de munca, asa cum se pare ca a cerut la un moment dat FMI Guvernului de la Bucuresti, ar fi presupus un lung sir de modificari legislative si ar fi redus considerabil rolul sindicatelor, pentru care negocierea acestor conventii este principala sarcina, dar si singurul mijloc de a ajunge la o greva legala.

Avand in vedere reglementarile legale care invoca existenta contractelor colective, renuntarea la aceste conventii ar fi presupus atat modificarea Constitutiei si a mai multor legi privind relatiile de munca si rolul sindicatelor, dar si denuntarea unei Conventii a Organizatiei Internationale a Muncii pe care Romania a ratificat-o in 1951.

Constitutia adoptata in toamna lui 2003 stipuleaza, la articolul 41, alineatul 5, din Titlul II, ca "dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate".

Contractul colectiv este definitiv - in articolul 1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca - conventia incheiata intre patron si organizatia patronala, pe de-o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalata parte. Prin acest contract se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

Negocierea CCM, obligatorie pentru firmele cu peste 21 de angajati

Legea 54/2003 confera sindicatelor sarcina de a apara drepturile membrilor lor, drepturi ce decurg din legislatia muncii, din contractele colective de munca, dar si din cele individuale, in fata instantelor, a altor institutii sau autoritati ale statului. Sindicatele au si rolul de a negocia contractele colective, iar intelegerile semnate produc efecte asupra tuturor agentilor economici si angajatilor de la nivelul respectiv, indifer