Acum stim cum arata. Sergentul Steve Betts, de la Politia Feroviara Britanica, s-a intors din infern si, englez fiind, a povestit, cu precizie, tot ce a vazut. Betts a coborat, joi dimineata, la 30 de metri adancime, in tunelul de metrou de sub gara Kings Cross. Deasupra, la cativa pasi de gara, e paradisul: British Library - Biblioteca tuturor cartilor, figura geometrica nesfarsita a spiritului. Dedesubt, infernul - locul in care toate ideile au murit, golul intunecat si infinit al mortii. Acolo, in adancimea infernului, i-a vazut sergentul Betts, pentru ultima oara, pe londonezii sacrificati, chiar in acea dimineata. Bomba a stat ascunsa intr-un rucsac, lasat in pragul usii. Linia de metrou Picadilly face legatura cu aeroportul Heathrow, asa ca o valiza sau o geanta lasate pe podea nu mira pe nimeni. Cu cateva minute inainte de ora 9, din geanta s-a revarsat infernul. Bomba a explodat la ora fixata de un timer automat. In interval de un minut, alte doua bombe explodau in alte doua tunele de metrou, la Aldgate, in est, si la Edgware Road, in vest. Dupa aproape o ora, un autobuz se ridica greoi in aer si cadea, apoi, despartit de acoperis, pe caldaramul Pietei Tavistock. La cativa pasi: British Museum - celalalt departament londonez al Paradisului. 13 oameni erau ucisi prin despicare. Pe peretii cladirilor din jur, o semnatura groasa si obscena anunta, cu pete mari de sange, ca Londra are oaspeti de soi: setea de moarte si credinta in nimic.
Mormanul
Cand a inceput sa coboare spre tunelul de sub gara Kings Cross, Steve Betts nu aflase, inca, de sosirea oaspetilor de soi si a rucsacelor infernale. Metroul londonez a fost construit in 1860, in vremuri de mare optimism. In acele timpuri, omenirea, indemnata de masinismul industrial britanic, visa, cu ravna, la viitorul ei tehnologic si vorbea impunatoarea engleza biologista a lui Darwin. Un exilat germa
