Despre reforma in justitie vorbim de mai bine de 15 ani. Cam de atunci o tot asteptam asa cum altii asteptau venirea americanilor sau a lui Godot. In acest timp s-au facut, dar mai ales s-au spus foarte multe lucruri.

Guvern dupa guvern, an de an, au reformat-o pana cand nimeni n-a mai inteles nimic din ea. In dezbatere au intrat, deopotriva, politicieni, jurnalisti, unii dintre ei fara sa cunoasca macar diferenta dintre un tribunal si o curte de apel, reprezentanti ai societatii civile. Acuzatii dintre cele mai grele, diagnostice dintre cele mai grave, polemici nesfarsite, greu de inteles de oamenii simpli, unele dintre ele adevarate parodii de prost gust ale pieselor lui Caragiale. Daca reforma ioc sau doar pe ici si colo, fara sa se schimbe insa nimic, dezbaterea a ajuns, Slava Domnului, in aceste zile, la apogeu. Soarta integrarii Romaniei in UE depinde de reforma in... justitie. Traim, asadar, un moment solemn, fundamental dramatic. Vrem in UE, in 2007? Atunci musai reforma in justitie. Iar nici un pret nu e prea mare pentru reusita, inclusiv alegerile anticipate, referendum, schimbarea Constitutiei si, de ce nu, poate chiar desfiintarea Curtii Constitutionale.

Cata sinceritate si cata competenta in toata aceasta dezbatere zbuciumata? Cat adevar in discursurile alarmiste ale unor Vasile Roaita contemporani? Ce inseamna, de fapt, reforma in justitie? Arestarea pestilor cei mari? Inlaturarea dinozaurilor lui Iliescu? Schimbarea fortata a unor sefi cu alti sefi? Pensionarea obligatorie a unor magistrati? Poate ca da. Dar sunt aceste lucruri suficiente pentru a spune, cu mana pe inima, gata, am reformat justitia? Ca este ea europeana?

DESPRE SISTEM. Mecanismul justitiei este urias si complex. Afirmatie banala, dar adevarata. Cand acest mecanism o ia razna, poti schimba oricat de multi sefi ca tot nu va merge. Arestarea si, eventual, condamnarea uno