Faptul care facea ca blocul M 64 sa fie unic era ca se nascuse unic. Nu exista un M 63, care sa justifice numerotarea, si nici un M 65. Faptul care facea ca blocul M 64 sa fie unic era ca se nascuse unic. Nu exista un M 63, care sa justifice numerotarea, si nici un M 65.
Intr-un ocean de blocuri, care in felul lor se chemau logic C 5, C 6 si C 7, sau A 11, A 12, A 13 si A 14, blocul M 64 parea sa se fi ivit din neant. Fara ca nimic sa-l anunte sau sa-l urmeze. Al doilea lucru care-i asigura notorietatea era ca, de oriunde ai fi venit, dinspre nord sau sud, dinspre est sau vest, la M 64 se ajungea in acelasi fel: drept inainte, apoi prima la dreapta si pe urma a treia la stanga. Ar mai fi existat un motiv care sa-l faca popular: se gasea pe Aleea Fetitelor. Celelalte Alei aveau nume sobre, precum Animatiei sau Serg. Dobre Anton, nume absurde, ca Berheci si Observatorul Medical. Singura straduta care te face sa te gandesti la tot felul de prostii era aceea pe care fusese plasat M 64. De ce singurul bloc construit special pentru pensionari si din care pleca in fiecare saptamana cate un sicriu pe banii primariei se gasea pe Fetitelor si nu pe Eternitatii sau chiar pe Adevarului, nu putea sa spuna nimeni. Ce era cu fetitele astea, carora nu li se dadea numele? Ce facusera ele atat de deosebit ca sa fie cinstite cu o alee si totusi sa ramana anonime? Fusesera niste curve sau niste copile nevinovate, care, pe vremea cand inca nu se construise Blocul M 64, le dadeau graunte vrabiutelor flamande?
Altfel, afara de nebunia care se porneste uneori, cand toti locatarii bat cu ciocanul in tevile de calorifer, ca sa protesteze fata de unii locatari care bat in tevile de calorifer fara nici un motiv, mare lucru nu se intampla in M 64. Poate doar faptul ca plutonierul major pensionar Telescu i-a dat in judecata pe toti vecinii, fiindca rup perdelutele puse de el la
