La Exploatarea Miniera Berbesti se lucreaza in prezent doar la suprafata. De-a lungul timpului, subteranul a inghitit zeci de ortaci. La sute de metri sub pamint, minerii lucrau dezbracati in galerii infundate sau pe fronturi adesea inundate de apa. Dincolo de panica provocata de accidentele in care vreun miner era mutilat de banzile rulante, ortacii erau atacati si de sobolani. Dupa disponibilizarile in lant, putini mineri au reusit sa puna pe picioare o afacere, multi raminind pe drumuri. La peste 160 de metri sub pamint, mii de oameni din Berbesti trudeau pentru o piine. Desi nu erau platiti bine, ortacii au „rascolit“ lignitul cu pretul vietii. Marturisirile minerilor sint si astazi socante, intrucit nu stiau daca vor apuca sa-si mai vada familia. La Exploatarea Miniera Berbesti nu se mai efectueaza decit exploatare de suprafata. Cu toate acestea, accidentele sint inevitabile. Amintirile dureroase nu dau pace minerilor disponibilizati. „Am muncit mai bine de 21 de ani in subteran. Activitatea se desfasura in trei schimburi, fiecare de opt ore. Chiar daca nu stateai atit in galerie, trebuia sa fii prezent la serviciu. Ţin minte ca, dupa ce se facea prezenta in sala de apel, se pleca pe fronturile de lucru. Atunci activitatea de extractie se facea si prin complexe rusesti, dar si românesti. Munca fizica era brutala… destul de grea si neplatita“, a povestit D.G., care a lucrat in Mina Berbesti 21 de ani. Minerii coborau sub pamint imbracati in salopete, incaltati in cizme de cauciuc si cu casca pe cap. Cu toate acestea, echipamentele nu i-au protejat de „furia“ carbunelui. „Numai in 12 ani am fost martor la peste zece accidente mortale. Multi au fost rapusi de abatajele frontale sau de ruperile peretilor de lignit. Altii au sfirsit dupa ce au fost agatati de banda rulanta, pentru ca ea traversa prin spatii inguste. Mereu aveam la noi si masca de gaze, desi in zona B