Draga Jurnalule, eu sunt Cristian si mi-a venit vremea sa stau de planton bravilor osteni care lupta de cateva saptamani bune pentru a descoperi o Romanie pe care, atunci cand ne-am pus pe drum, la Bucuresti, putini dintre noi o cunosteam asa cum e, de multe ori din auzite.
E luni si se pregateste un atac frontal pe linia de demarcatie Oravita-Anina, acolo unde, in locul unui varf de munte, defrisat si decopertat, o "ilustra savanta de renume mondial" a gandit ca n-ar strica sa ridice o monstruozitate de termocentrala valorificand (daca macar ar fi ceva de valorificat...) cel mai saracacios dintre carbuni, sistul bituminos.
INTALNIRI. Desi oravitean (da, a venit vremea mea sa spun, asemeni Danei Ciobanu, "sunt acasa!"), descopar abia acum ca, prin Romania, toate drumurile duc la Oravita. Eu, un fel de buzdugan aruncat inainte de Fat-Frumos, am ales sa ma insinuez prin spectaculoasele Cazane ale Dunarii pentru a ajunge din Orsova via Moldova Noua. A urmat descinderea "veteranilor" Dana Ciobanu (o stiti de la Antena 1, ea e "Dana merge mai departe") si Doru Cobuz, cei doi sosind calare pe naravasul Aro Spartana din indepartatii Apuseni, prin Deva-Caransebes-Resita si aducand cu ei un spectaculos soare care, pe la ora noua seara, stralucea de parca se grabea sa recupereze zilele pierdute dincolo de nori.
Putine ore mai tarziu, tot duminica seara, dinspre capitala Banatului, Timisoara, si-a facut intrarea Carmen Plesa. I-am asteptat rabdator la Cabana 7 Brazi, caci drumul lung le-a fost, impreuna cu de-oaspeti-bucurosul primar oravitean Ionel Goga si cu directorul celui mai vechi teatru din Romania, Ionel Bota (si sa nu cumva sa ma intrebati, acum, daca pe toti oravitenii ii cheama Ion + diminutivele; pe unii - cum ar fi subsemnatul - ii cheama Iohan, pentru ca si nemtii, o traditie a urbei, au Ionii lor).
LA MUNCA. Si a fost seara, si a fost dimi
