Curtea Constitutionala s-a plasat in centrul conflictului politic. Daca pentru initiatorul curtilor constitutionale, austriacul Hans Kelsen, rolul acestora era de a instaura ordinea juridica bazata pe ierarhia normelor, acolo unde parlamentele, prin excesul de legiferare, creau instabilitate legislativa, Curtea Constitutionala romaneasca, prin decizia din 6 iulie, a ilustrat caracterul conservator si politic al institutiei. Tocmai pentru a limita impactul conservatorismului juridic asupra unei societati in schimbare, Curtea Constitutionala austriaca este formata nu doar din juristi, ci si din politologi. Desi creatorii sai au incadrat aceasta institutie in sistemul separatiei puterilor in stat, Curtea Constitutionala risca, de la origini, sa se plaseze dincolo de acesta. Pentru ca era o contrapondere a parlamentelor, numirea politicienilor ca membri ai sai a devenit un mecanism de control eficient, dar riscant. Aparuta in cultura politica central-europeana, extinsa dupa al doilea razboi mondial in restul Occidentului, Curtea Constitutionala este viciata in contextul balcanismului romanesc de politizarea excesiva. Romanii au dovedit, o data in plus, ca pot compromite orice institutie.

Fara decizia Curtii Constitutionale de a declara neconstitutionale cateva articole din legea reformarii justitiei, alegerile anticipate din Romania ar fi ramas o ipoteza de lucru. Faptul ca aceasta instanta a oferit ocazia crizei politice cu puternice accente institutionale a legitimat alegerile anticipate. Dupa decizia de pe 6 iulie, ajustata cu grija in forma apararii unor drepturi pentru a camufla protejarea unui centru de putere, guvernul se afla in defensiva, iar opozitia, in special PSD, intr-un avans tactic evident. Fara a mai putea declansa procedura concursului si, prin acesta, reforma personalului de conducere, transformarea justitiei era, in linii mari, blocata. Si