Anii '30" - cum ne-am obişnuit a-i numi - subînţelegând astfel deceniul trei al veacului de care nu demult ne-am despărţit - au cunoscut, se ştie, multe convulsii. Iar o dată cu instaurarea regimului nazist şi cu creşterea ponderei sale în concertul marilor puteri ale vremii, acesta a început a constitui un adevărat pol de atracţie şi de spectaculoase reorientări pentru cei care voiau să-şi construiască o nouă rampă de lansare în viaţa publică. Prilej cu care un lung şir de personaje care, altminteri, afişau o agresivă verticalitate a şirei spinării şi frecventau familiar lumea ideilor, iar uneori gâdilând chiar muzele s-au dovedit a fi sensibile nu numai la cântecul de sirenă al propagandei naziste sau la muzica sferelor, ci şi la clinchete terestre.
La numai câteva luni de la înscăunarea lui Hitler la cârma Reich-ului, mai exact la 7 august 1933, von Schulenburg, ministrul german la Bucureşti, comunica astfel la Berlin1):
1) Octavian Goga, conducătorul Partidului Naţional-Agrar, şi-a exprimat în repetate rânduri dorinţa de a fi primit într-o scurtă audienţă de domnul Cancelar al Reich-ului. Este un politician cu sentimente progermane ce merită a fi băgat în seamă şi care în convorbiri private atât cu personalităţi germane, cât şi româneşti, nu face nici un secret din această poziţie a lui. Recent a dat a înţelege în public că în politica românească ar fi de dorit o schimbare de curs. Şi nu-i exclus ca într-unul din proximele guverne româneşti să ocupe un portofoliu important.
Cum a ţinut să afirme, el l-a informat pe rege, care-l preţuieşte, despre dorinţa de a fi primit de domnul Cancelar al Reich-ului, iar monarhul şi-ar fi exprimat speranţa că va reuşi. Ministrul român la Berlin va fi şi el informat de intenţia sa.
Goga ar dori, îndeosebi, să cunoască atitudinea domnului Cancelar al Reich-ului faţă de pret
