Ceea ce atrage în primul rînd atenţia în oribila crimă din mânăstirea vasluiană Tanacu, şi în general în practicile exorciste, este că preoţii, adevăraţi ori falşi, care recurg la ele, nu par să-şi pună nici o clipă întrebarea dacă nu cumva cauza comportării bizare este de natură medicală. Toţi sînt convinşi de existenţa diavolului înainte de a fi eliminate eventualele cauze lumeşti. Convingerea aceasta este atît de puternică, încît, chiar şi cînd au cunoştinţă de diagnosticul medicilor, exorciştii îşi văd nestingheriţi de treabă. în al doilea rînd, exorciştii împărtăşesc cu toţii ideea că diavolul lucrează în trupul omului. în loc să se ocupe de tulburările sufletului, se consacră alungării diavolului din trupul chinuit. Nimic mai lesne decît să interpreteze epilepsia ori isteria drept lucrare diavolească. Dacă însă diavolul este cu adevărat acela parşiv din tradiţia creştină, el ar trebui să nu se dea atît de naiv în vileag prin zbuciumarea bietului nostru trup.

Mistificarea exorcistă se bucură de doi aliaţi foarte credibili. Cel dintîi este biserica însăşi. După 1989 a devenit aproape o modă sfinţirea diferitelor monumente istorice. Purificarea, adică, de dracul. în decembrie 2000, Palatul Victoria a avut parte de o sfeştanie generală. Diavolul CDR a fost izgonit din birouri sub capetele umil plecate ale noilor miniştri. Biserica inculcă metodic ideea că unica soluţie a răului din societate este apa sfinţită ori rugăciunea. Comentînd nenorocirea de la Tanacu, o înaltă faţă bisericească, om cultivat şi autor de cărţi, n-a găsit altceva mai bun de spus decît că, în juneţe, a asistat la exorcizarea încununată de succes a unei femei. Anual ierarhii Bisericii ortodoxe scot la iveală moaştele diverşilor sfinţi înşelîndu-şi credincioşii pe care-i determină să creadă că nişte mumii sînt capabile a-i vindeca de scabie ori de alte boli. Milioanele de pel