BIBLIOTECA LUI HADRIANUS

Aici - ne spune ghidul - a fost

biblioteca împăratului Hadrianus, -

şi ne arată o livadă de măslini.

Nu-mi pot da prea bine seama

care dintre ei ştie greceşte, care latineşte.

Respir, se pare, un aer foarte cult,

tot aşa cum mă gândesc că pământul

care acoperă un geniu mort

trebuie să fie, da, cu mult mai inteligent

decât cel aruncat în grabă

peste multa prostime.

Acum, însă, am un moment

de, poate, vinovată slăbiciune. Sunt ispitit

să fiu mai degrabă

fericit şi sărac cu duhul,

mă las să alunec

leneş, într-o dubioasă voluptate.

Rudă cu ruinele, mă şterg încet

în verdele şters al măslinilor,

mă sfărâm în murmurul abia desluşit

al acestei amieze cu greieri mulţi,

decad, provincial şi periferic,

din greaca şi din latina clasică,

în dialectul vulgar al unei mierle.

DIMINEA}| ROMAN|

E-o dimineaţă atât de clară şi calmă,

încât aud, ca pe nişte clopoţei de argint,

tresăltând, ding-ding, sânii unei fete

care aleargă, foarte departe de mine,

pe strada asta lungă, pustie, printre

arcadele-nalte,

confundată de rouă

cu o cărare pierdută-n ierburi.

F O R UM

Iată şi un mac înflorit

exact în dreptul

unei corole sculptate în marmură

pe-un capitel în ruină. Bănuiesc

că turiştii din Forul Roman,

foarte grăbiţi să se fotografieze

pozând