Deocamdată nu vom trăi bine!" a fost modulul de sunete mai întâi ajunse la urechile mele, bebeluş al marii crize economice din prima treime a secolului trecut. Ceea ce, în subsidiar, promitea celor ce de răbdare aveau să dea dovadă, că lucrurile aveau să ia, finalmente, un curs cu atât mai favorabil. Pe la şapte ani, şcolar în prima clasă, înzestrat cu şorţuleţ cu picăţele şi fundă amplă la gât, asimilam tabla înmulţirii de pe ultima copertă a unui caiet subţire cât o muchie de cuţit, repetam şi tot repetam, stupefiat de greutăţile întâmpinate la cifrele mari, după ce acelea mici fuseseră, în parte, domesticite. Istovit, îngrijorat, ros de sentimentul unei negre culpabilităţi, dar încurajat de salvatorul gând că, dacă deocamdată nu trăiam bine, şanse sporite se năşteau pentru un viitor nu prea îndepărtat - deci tot în zodia petelor de cerneală violetă pe mâini. însă o temeinică stăpânire a tablei înmulţirii, cu drum deschis către însuşirea regulii de trei simplă nu însănătoşi, cum tocmai mizasem, climatul general.

Şapte ani mai târziu, trupele noastre treceau Prutul, adâncind pârtii de biruinţă românească în nămeţii Ucrainei, în nisipăriile Crimeii, în stâncăria Vladicavcazului. Când soarta armelor se întoarse, cu ştiutele dificultăţi de a te desprinde de un adversar tot mai insistent, în locul traiului rău, vestindu-l pe cel bun, se instaură comunismul, adus de persoane de ambele sexe descinse din tancurile sovietice, dacă nu ieşite pe uşa din dos a vreunei case conspirative. Noii guvernanţi nu întârziară a ne aduce la cunoştinţă că deocamdată nu vom trăi bine, dar că de îndată ce anumite sarcini de extremă urgenţă vor fi îndeplinite - exterminarea elitelor naţionale, despuierea de toate bunurile a tuturor posidenţilor, trecerea întregii averi româneşti de pe sol, din aer şi din subsol în proprietatea partidului şi alte câteva - un viitor luminos v