Atenţie! Cronică explicită,

conţine cuvinte şi versuri licenţioase

Nu ştiu cîte cărţi de poezie românească au fost atît de aşteptate precum această Infernală comedie a lui Emil Brumaru, ale cărei sonete, o parte scrise încă din 1978, au fost publicate parţial abia după '89 în Contrapunct şi, mai tîrziu, în Plai cu boi. Antologia Poeme alese 1959-1998 scoasă de Editura Aula în 2003, reţinea doar şapte sonete, mai puţine cu trei decît Opera poetică, o altă antologie apărută în acelaşi an, dar cîteva luni mai tîrziu, la Editura Cartier din Chişinău. Iată că acum avem întregul volum, cuprinzînd nu mai puţin de 43 de sonete, dintre care - lucru totuşi curios şi oarecum frustrant - patru neterminate. Întrebarea ar fi dacă nu cumva aceste mici bijuterii porno-lirice, cum haios le numeşte poetul însuşi, fără a-şi fi pierdut strălucirea, nu sînt cumva publicate prea tîrziu. Că ele nu au putut apărea înainte de '89 se înţelege, dar literatura erotică nu şi-a adjudecat ea partea ei de glorie reuşind, între timp, să doboare tabuurile!?

Adevărul e că suntem încă o naţie de cititori extrem de pudibonzi, iar aceste sonete care fac deschis elogiul sexualului vor îmbujora obrajii multora dintre cei care se vor încumeta să deschidă cartea. Tinerii prozatori şi poeţii fracturişti, la care s-a repezit multă lume acuzîndu-i de-a dreptul de pornografie - un pretext convenabil pentru a înfiera şi respinge la grămadă întreaga generaţie de tineri scriitori -, fac acum, pe lîngă aceste sonete, figură de naivi puberi. Doar diferenţa de ton - grav la cei tineri, jocular la Emil Brumaru - le mai salvează impresia de impotenţă fantezistă şi stilistică pe care o resimţi prin comparaţia fragmentelor unde junii se ,rup" în frusteţe şi perversiuni. Lucrurile sînt într-o oarecare măsură explicabile dacă ne gîndim că tradiţia acestei literaturi la noi este fi