Receptarea corectă a creaţiilor artistice, indiferent de arta care le încape, a fost dintotdeauna, mai ales la noi, întârziaţii, o obsesie a creatorilor. ,Priviţi statuile până când le vedeţi", spunea Brâncuşi. E un avertisment pe care artistul iniţiator şi l-ar fi putut încrusta pe uşa de intrare în atelier (muzeu). Trebuie să înţelegi ce citeşti, scria Costin în prefaţă la Viiaţa lumii, ,că a ceti şi a nu înţelege ieste a vântura vântul". Cantemir solicita cititorului să-i recepteze romanul ,cu voioasă simpatie", deci cu aderenţă consimţit la ideile textului nu lipsit de dificultăţi stilistice. ,Ascultaţi şi auziţi", noima predicii, striga din amvon Antim Ivireanul. Şi nu sunt singurii noştri scriitori alarmaţi de neiniţierea şi chiar recalcitranţa receptorului la subtilităţi.

Citiţi până pricepeţi că ,prin ţigani se înţeleg şi alţii, care tocma aşa au făcut şi fac" (s.n.), avertiza Ion Budai-Deleanu în scrisoarea ficţională introductivă la poema sa eroicomică, }iganiada. Notele din subsolul paginilor sunt un altfel de a atrage atenţia asupra esenţei şi ineditului operei. Trăitor în vremuri şi locuri puţin prielnice artei, Budai-Deleanu îşi proteja ingenios poema mai ales de cititorii obtuzi, creându-i ca însoţitori orali ai textului, imaginându-i, pentru noi, în mai toate ipostazele posibile, cum numai un om cu simţul umorului o putea face. Vedeţi ce păţeşte bietul poet dacă scrie? }iganiada e un text spectacol, care îşi dramatizează destinul prin cei ce o acompaniază comentând-o. Bineînţeles, toţi cei ,botezaţi" de scriitor şi introduşi în subsolul paginilor, sunt cititori şi critici prezumtivi. Ei nu pot schimba textul, cum n-au făcut-o niciodată criticii. Eram atunci la vârsta copilăriei ,lecturii" critice, introdusă de scriitor în chiar ficţiunea operei. Ficţiunea criticii e capcana din care trebuie să iasă, totuşi, neatinsă, opera. Ea îi pro