Orgoliile personale sau de partid si coruptia i-au impiedicat pe politicienii romani de la 1940 sa gandeasca "la rece" politica interna si externa. De greselile comise de ei vor profita mai tarziu comunistii. In perioada de tranzitie ce a urmat Marii Uniri, politicienii romani s-au aflat in dificila situatie de a lua cele mai potrivite decizii pentru destinul tarii. Orgoliile personale sau de partid si coruptia i-au impiedicat sa gandeasca "la rece" politica interna si externa. De greselile comise de ei vor profita mai tarziu comunistii.
"Galceava" politicienilor
"Inima unui neam intreg nu mai batea decat pentru bucuria cea mare a revenirii Printului iubit", scria in 1933 despre momentul Restauratiei - 8 iunie 1930 - un observator al epocii - M.I. Costian.
Intr-adevar, se prea poate ca dupa moartea a doi dintre cei mai iubiti oameni politici ai vremii - Regele Ferdinand si Ionel Bratianu - romanii, in plina criza economica, sa-si doreasca o noua epoca de glorie, a carei prima infatisare avea s-o ia Carol al II-lea. Revenirea lui in tara natala, dupa ce fusese dezmostenit prin decret al Consiliului de Coroana (ianuarie 1926), a fost pregatita de liderul taranist Iuliu Maniu, care, la cateva zile dupa eveniment, avea sa regrete fapta.
INSTABILITATE. Greseala taranistilor o vor specula liberalii. De altfel, intreaga viata politica romaneasca din deceniul al patrulea al secolului XX a fost un camp de lupta intre doua mari formatiuni politice - PNL-ul si PNT-ul. La ele se mai adauga insa alte opt partide care au format guverne, alte 12 partide parlamentare si sapte care aspirau la statutul primelor doua. Partidul Comunist nu se regaseste in nici una dintre categorii: declarat ilegal din 1924, acesta iesise din jocul oficial al puterii. Prea-plina scena politica a gazduit si o galerie impresionanta de personalitati politice, al caror renume nu
