Oamenii care mi-au vrut binele sunt mai multi decat cei care mi-au facut un rau. Oamenii care mi-au vrut binele sunt mai multi decat cei care mi-au facut un rau.

E firesc sa ti se vrea binele, iar oamenii de treaba sa fie mai multi. De aceea, pe normali, pe generosi si pe toleranti nici nu-i tin minte. Li se amesteca numele si chipurile, in memoria unui bine general. In schimb, la cei care, din tot felul de motive, m-au chinuit si mi-au amarat zilele, ma gandesc mereu. Si de la un timp incoace le sunt foarte recunoscator. Imi dau seama ca mi-au fost de un mare ajutor, indeosebi in anii in care confundam adevarul cu dreptatea si nu aveam reactii conturate la nimic. Nici n-as spune ca a fost vorba de un rau ce mi s-a facut personal. Era un rau general, de unde imi primeam partea.

Am suferit ani de-a randul, pentru ca nu aveam o origine sociala sanatoasa. Nu aveam, ca altii, una nesanatoasa, ci doar una neclara. Nu eram fiu de chiabur sau de condamnat politic, dar nici odrasla de clasa muncitoare nu eram. Vina parintilor mei a fost ca nu erau de nici o parte. Nu pot spune c-am fost respins, deoarece, in cazul meu, in cazul paturii sociale din care proveneam, lucrurile se puneau in alti termeni. Spre deosebire de cei care erau categoric respinsi, eu nu eram primit. Remarcati diferenta? Dumneavoastra poate c-o remarcati, dar cativa din cei care ar fi trebuit s-o observe, la vremea cand mi se respingea sistematic dosarul pentru admiterea la oricare facultate as fi vrut sa dau, se purtau cu mine exact cum se purtau cu toti fiii de fosti exploatatori, care trebuiau respinsi cu brutalitate, ca sa inteleaga clar ca erau ciumati. Fiind si eu respins, in loc sa nu fiu primit, sa nu beneficiez, adica, de coeficientul de toleranta cuvenit copiilor nimeriti intre doua ape, m-am simtit ciumat. Si astfel am facut toata viata cauza cu respinsii de toate neamurile. Le