GURMANDUL IN BUCATE Strabatusem sute de kilometri. Manastirile din nordul Moldovei ramasesera la fel. Putna cu livada de meri⦠Sucevita, deasupra careia a aparut curcubeul intr-o dupa-amiaza care s-a stins incet in chioscul din curtea manastirii. Apoi in Neamt, Varaticul cu mormantul Veronicai Micle si drumul prin padure, pana jos, la Agapia cea cu flori la ferestre si tablourile lui Grigorescu.
Ceva mai incolo, pe drum, tarani cu masute improvizate, pline cu borcane cu dulceata. Mure, cirese amare, afine, coacaze. Am luat din fiecare cate unul, fara sa stiu ca imi vor prilejui una dintre cele mai stranii intalniri din viata. Seara, pe veranda casutei de la manastire... Cand a venit si s-a asezat la cealalta masa, nici nu l-am observat. Abia peste cateva ceasuri, cand m-a vazut ca mananc cu multa placere dintr-unul din borcane, mi-a spus: "Pofta buna!". I-am oferit din dulceata de afine care era absolut delicioasa si nu m-a refuzat. Apoi a inceput sa-mi povesteasca fara ca eu sa-l fi intrebat ceva.
"Cand am plecat din tara, atat am luat cu mine. Un borcan cu dulceata de afine. Mama facea, cred, cea mai buna dulceata pe care am mancat-o vreodata. N-am indraznit sa gust din ea multi ani..."
Am vrut sa-l intrerup ca sa-l intreb de ce a plecat, cand si unde, dar pe urma m-am razgandit si am asteptat sa continue.
"Primisem o bursa de studii de sase luni la Paris si dupa nenumarate interventii am reusit sa plec. In perioada aia, cu greu se putea iesi din tara. Cele sase luni au devenit 20 de ani. Intr-o zi am desfacut borcanul cu dulceata. Prinsese floare, dar gustul nu se schimbase. Parca am pasit dintr-o data pe «taramul plangerii» din «Tinerete fara batranete». Cand m-am intors era exact ca-n poveste. N-am mai gasit nimic. Casa goala, locurile straine." Intai l-am suspectat ca avea un discurs pregatit dinainte. Parca vorbea prea nefiresc, p
