La 30 de ani, Iacob Negruzzi se simte atras de roman. Tatăl său, care făcuse nu puţin pentru întemeierea prozei româneşti, murise de cinci ani, ceea ce înseamnă, poate, pentru fiu, un îndemn de a-i călca pe urme, dar şi o atenuare a puterii inhibitorii a modelului. De altfel Negruzzi-fiul abordează singura specie în proză pe care tatăl o ocolise, adică romanul, aflat la modă pe scena literară a vremii, deşi mulţi strâmbă încă din nas în faţa lui. Este o opţiune tinerească şi populară. Junele Negruzzi este şi redactorul unei reviste lunare (funcţie modestă şi suficientă în secolul al XIX-lea pentru cineva care se ocupă în întregime, administrativ şi literar, de o publicaţie, de la adunarea materialelor şi a abonamentelor la corectură şi poşta redacţiei). Anul al şaptelea al Convorbirilor literare oferă aşadar amatorilor de romanţuri bucuria unei tranşe lunare de amoruri imaginare şi de poveşti cu palpit. Revista are un număr variabil de pagini, în jur de 40, din care vreo 15-20 sunt ocupate de capitole din noul roman. Asta îl scuteşte pe redactor de griji pentru asigurarea materiei prime a unei treimi din revista lui şi îl obligă să-şi ducă opera la bun sfârşit.
Nr.1, anul VII, apărut la 1 aprilie 1873, al cărui sumar e publicat ca întotdeauna pe copertă, anunţă:
Mihai Vereanu, roman de Iacob Negruzzi
Anger şi Demon, Floare Albastră, poesii de M. Eminescu
Istoria Critică a Romănilor, de B.P. Hăjdău - Critică de G. Panu
Prelecţiuni populare anul IX, ţinute de Societatea Junimea
Fragment din Rolla de A. De Musset, Cupa de Sully Prudhomme, Iubesc munţii... de Th, Gauttier, De cinci ani... de V. Hugo - traduceri de V. Pogor
Trei sonete de Petrarca tr. de G. Panu
- Bibliografie
- Corespondenţă
- Anunciuri.
