Castigatorul Oscarului in 2005 pentru cel mai bun film strain, a doua premii la Venetia si a multor distinctii europene vorbeste despre dragoste si sinucidere in filmul "Marea Dinlauntru". Se pare Castigatorul Oscarului in 2005 pentru cel mai bun film strain, a doua premii la Venetia si a multor distinctii europene vorbeste despre dragoste si sinucidere in filmul "Marea Dinlauntru". Se pare ca problema eutanasiei este una din cele mai arzatoare pentru lumea contemporana, iar pledoariile filmice pentru ea sunt, uneori, cat se poate de convingatoare. in filmul lui Alejandro Amenabar (ca si Clint Eastwood in Million Dollar Baby, alta pelicula tocmai oscarizata), respectul vointei aproapelui de curmare a propriei vieti cantareste mai greu decat viata insasi; facilitarea realizarii acestei optiuni este vazuta ca expresie maxima a iubirii. Si totusi, in ambele filme, prietenul iubitor care si-a asumat greutatea acestui gest se afla intr-o mare sovaiala in a-l duce la indeplinire. Filmul este o scriitura inteligenta si polifonica asupra prieteniei, iubirii si solidaritatii umane, centrate in jurul unui personaj care si-a pierdut de mult libertatea de a se misca. Primul semn de viata pe care il observam la o persoana tintuita la pat este privirea: expresie maxima a interioritatii. Daca vorbele pot minti, privirea, cu mult mai anevoie; apatia, secatuirea de viata sau, dimpotriva, dorinta de a o trai razbat, in primul rand, prin pupilele ochilor. Ochii lui Ramon (Javier Bardem), tintuit la pat de treizeci de ani, dar ingrijit cu devotament de familia fratelui sau, de o asistenta-psiholog si vizitat mereu de prieteni, emana o calda empatie, cenzurata uneori de ironia cordiala a unor replici, neavand alt scop decat o mai mare apropiere de sufletul vizitatorilor sai. Este, cu alte cuvinte, un barbat simpatic care, in pofida neputintei trupesti, emana forta si magnetism: a avut