Incercam sa explicam rational ce a vrut Traian Basescu in criza asta. Incercam sa ii deslusim strategia. Dar poate ca nu are nici o strategie, poate ca, pur si simplu, asa este el.
Dupa ce eram cu totii convinsi ca vin anticipatele si dupa ce a lasat criza sa ia proportii, Traian Basescu spune ca un compromis e posibil. Dumnezeu sa-l mai inteleaga! Ai zice ca nu vorbeste cu nimeni, nu are habar ce scrie prin ziare, ce spun premierul si liderii coalitiei. Ai zice ca sta inchis in debara toata ziua si iese de acolo cu cite o idee.
Daca recapitulam ce s-a intimplat de joi pina marti, vedem o tara ca o casa de nebuni. Tariceanu s-a facut de ris spunind ca nu vrea anticipate, apoi a fost la Cotroceni de unde s-a intors cu ideile altuia, demisionind pentru a declansa anticipatele. Staffurile partidelor cautau deja resurse pentru campanie.
Guvernul a schimbat regulile jocului si a dat posibilitatea unui executiv interimar sa legifereze in domeniul integrarii. Cum in tematica integrarii pot intra foarte multe, cabinetul se pregatea pentru o perioada de izolare a structurilor de decizie administrativa fata de criza politica ce se prelungea doua-trei luni. Prin ministere a bintuit stahanovismul.
S-a hotarit ca mare parte dintre chestiunile care trebuiau bifate pina in septembrie in calendarul aderarii sa fie aglomerate in urmatoarea saptamina. Asta a insemnat proiecte finalizate pe banda, consultari anulate cu partenerii sociali si atmosfera de buncar asediat. Si in toata aceasta perioada Basescu a tacut pentru ca nu fusese tiparita hotarirea Curtii Constitutionale, spune el.
Argumentul ca a pregatit criza anticipatelor pentru a ameninta PSD si apendicele sau care este Curtea Constitutionala nu are logica. Sau are o logica ciudata. Intr-o asemenea negociere, tii atuul pentru final. Anticipatele erau ultima arma. In lo
