Nimeni nu poate spune cu precizie ce-i rezerva viitorul lui Ion Iliescu. In cele mai putin de 15 luni care au trecut de cand Vladimir Tismaneanu l-a salutat ca pe principalul arhitect al democratiei romane, lumea lui Iliescu s-a dezintegrat, in mare parte.
Pentru oricine este acum clar rolul central pe care l-a avut in montarea si coregrafierea pogromului de la Bucuresti impotriva protestatarilor pro-democratie, din iunie 1990. Cele intamplate atunci au aruncat tara in ani lungi de izolare si au facut posibil, pentru unii dintre cei mai sinistri artizani ai regimului Ceausescu, sa se bucure de si mai multa putere decat inainte de 1989.
Numerosi romani s-au simtit deposedati de speranta, atunci cand un om ca Iliescu le-a furat, practic, viitorul, intr-o perioada care, in majoritatea tarilor care s-au aflat pe orbita URSS, a fost un timp al refacerii. Un lucru este, insa, limpede: dupa dezvaluirile de luna trecuta, este improbabil ca moartea sa sa devina un pretext pentru un doliu national de amploare.
Este incredibil, dar Portugalia, care acum 30 de ani a scapat ca prin urechile acului de soarta de avanpost vest-european al Uniunii Sovietice, tocmai l-a inmormantat pe omul care ar fi urmat, mai mult ca sigur, sa ii devina dictator, in mijlocul unor scene de emotivitate exacerbata, orchestrate de premierul Jorge Sampaio, chipurile un moderat.
Alvaro Cunhal, care a condus Partidul Comunist Portughez cu un brat de otel, vreme de peste 50 de ani, a decedat la 13 iunie, anul acesta, la varsta de 91 de ani. Chiar de la prima sa vizita la Moscova, din 1935, Uniunea Sovietica a fost pentru el ca „lumina Soarelui pentru planeta noastra“... - o lumina pe care Gorbaciov a distrus-o cu politica sa de glastnost si perestroika...
In perioada 1974 - 1975, dupa ce Portugalia indurase o asfixianta dictatura conservatoare, Cun
