Marcel Guguianu este un nume in lumea artei romanesti. Acest artist, atat de prolific, a creat numeroase sculpturi monumentale, ansambluri statuare, busturi de bronz si marmura ale unor scriitori, savanti, actori, care pot fi admirate prin parcuri, institutii, teatre, muzee, atat in Romania, cat si in strainatate.
- Care a fost primul contact cu lumea sculpturii?
- Fiind copilas, tatal meu a vrut sa-i faca pe toti sa dea examen de admitere la liceu. Toate notele mele nu erau la un loc cat o medie de intrare. Numai note de unu. Si atunci m-a dat la scoala de arte si meserii. Ei, uite asta a fost norocul meu. Nu, cineva, un client de-al tatei, in cofetarie (ca tata era cofetar), un sculptor, a venit cu ideea. Acolo am facut sculptura in lemn. Deci, am fost indrumat in directia asta. La varsta de 11 ani, ce stiam eu? Prin urmare, totul este intamplare in cariera. In viata mea totul a fost intamplare. Nu am alergat dupa nimic, niciodata. Totul a venit absolut firesc. Destinul.
- Si, dupa acea scoala de arte si meserii, ce v-a mai rezervat destinul?
- Dupa aceea am ajuns la Academia de Arte Frumoase, la Belle Arte, unde l-am avut ca maestru pe Medrea. Ei, si desi sculptura nu este o meserie banoasa, eu am ramas la ea. Nu m-a trimis Medrea la etaj, la Ressu, sa lucrez cu vopsele, la pictura. Sculptura este foarte dificila, nu numai efortul fizic, care, la urma urmelor, e foarte bun, pentru ca e educational.
- Ce simteati cand lucrati la o statuie monumentala?
- E cea mai mare bucurie a unui om. E nevoie, intr-adevar, de rabdare. Dar rabdarea nu se pierde niciodata cand ai ceva frumos de facut. Bineinteles ca mai sunt momente grele, intemperiile firesti pe care trebuie sa le infrunti uneori, toate care se intampla in viata unui om. Asadar, va puteti da seama ca nu pot spune din capul locului ca asta am vrut sau ca asa trebuie. In
