"Mai bine ne lua apa si pe noi", spune Ana. "Sa fi murit inecati, decat sa stam acum ca niste cersetori la mila altora". Femeia poarta hainele cu care era imbracata acum trei zile, cand suvoaiele au "Mai bine ne lua apa si pe noi", spune Ana. "Sa fi murit inecati, decat sa stam acum ca niste cersetori la mila altora". Femeia poarta hainele cu care era imbracata acum trei zile, cand suvoaiele au sters de pe fata pamantului satul in care s-a nascut. Viitura i-a luat Anei casa si i-a inecat animalele. Nu a mai putut salva nimic din ceea ce a cladit in 71 de ani. "De ce?, de ce?", se vaita femeia, neputincioasa in fata urgiei naturii. Ochii ii sunt secati de lacrimi. Fara animale, Ana nu are din ce trai. Nici inainte nu traia in belsug, dar din laptele vandut putea macar sa-si mai cumpere o sticla de ulei si o punga de zahar de la oras. Cu porcul, trecea iarna. "Ne-a batut Dumnezeu!", scanceste femeia. "Ne-a pedepsit pentru pacatele facute si adunate de vreme. A trimis Dumnezeu potopul sa le spele", spune ea cu convingere. Asa scrie si in Biblie. Suvoiele i-au luat Anei si Cartea Sfanta. Pentru femeie este un semn. "Ne apropiem de sfarsitul lumii". Un prim-inginer al tarii a construit diguri, baraje, a deviat cursurile apelor, manat de megalomanie. Se pare ca e un pacat care se mosteneste din functie in functie. Un alt pacat este furtul, ca si tolerarea lui. O coloana de marmura in plus la vila politicianului de astazi inseamna cateva tone de beton in minus destinate consolidarii unui dig in calea apelor. Nici pacatul ambitiei desarte, de a transforma Romania intr-un stat cu o industrie poluanta, cu fabrici si uzine care, in cele din urma, au contribuit la transformarea stratului de ozon intr-o carpa de bucatarie, veche si gaurita, nu trebuie trecut cu vederea. Sa nu fii lacom, spune morala crestina si, de fapt, oricare alta morala. Nimeni nu mai tine socoteala sutelor