- Diverse - nr. 138 / 15 Iulie, 2005 Alearga gandurile, alearga amintirile, alearga privirile ce iscodesc urmele care mai staruie. Astfel, dandu-mi gandul tarcoale, s-a oprit la o traire a zilelor noastre prezente. Se pare ca ne-am pierdut, pe drum, darnicia. Candva, parca pretuiam mai mult faptele bune, vorbele de suflet, eram mai atenti la tot ce se petrece in jurul nostru, raspundeam cu bunatate, respect si mila la nevoile altora, ale celor fara sprijin si neputinciosi. Pana si fata de natura ori animale aveam o atitudine mai grijulie, mai omeneasca. De exemplu, cati dintre noi, astazi, mai traiesc bucuria si satisfactia atunci cand, zilnic, desarta pumnul de grau sau cu firimituri in cutia de la fereastra casei lor si privesc incantati cum perechea de porumbei salbatici ciugulesc boabele? Dar, mai bine, sa va povestesc ce mi s-a intamplat mai zilele trecute: l-am visat pe bunicul, pe batu, cum se mai spune si astazi prin partile moldovenesti. Din partea tatei era bunicul. Eu nu l-am apucat, doar din spusele bunicii Marisca am aflat cate ceva despre el. Era destul de inalt, uscativ la fata si la trup, purta parul lung si-avea ochii mici, aproape inchisi. De fapt, ochii lui spuneau totul: blanzi si rugatori. In vis, mi se parea ca sopteste o ruga, o rugaciune, dar nu intelegeam ce anume spune. Vorbea foarte incet, ca de departe il auzeam. Dupa ce m-am trezit, m-am tot chinuit sa inteleg ce anume voia sa spuna. Mi-a ramas doar figura lui ravasita si slaba, suferinda. Credinte pagane, credinte crestine m-au bantuit suficient pentru a ma tulbura si a-mi face ganduri. Un lucru sigur mi-a ramas in minte intiparit: bunicul era slab si flamand. M-am hotarat. Cu noaptea in cap m-am sculat. Era intr-o sambata. In graba, dar cu grija, am facut un pachet cu demancare si-am dat fuga la coltul strazii, unde stiam ca-si face veleatul un batranel cersetor. Mi-a fost teama ca