?Oltul nu a mai fost niciodata asa?, spune pilotul, aratand inspre linia de apa. Ne uitam nedumeriti. Raul pare intr-adevar ca se pravaleste mai repede, malurile par a fi inundate. Nimic grav deocamdata. Nu se observa stricaciuni. Pilotul ridica mansa, elicopterul trece de cateva coline care blocau vederea si in fata apare dezastrul.
Ruine dupa trecerea apelor
Oltul, pana atunci inofensiv, a iesit cu violenta din matca, invadand hectare intregi de pamant.
Acolo unde apa nu a acoperit in intregime pamantul nu se vede decat noroi.
Ne apropiem de Comanesti. Apa pare ca se intinde din ce in ce mai posesiv. Pilotul spune sa ne asteptam la ce e mai rau.
Acolo unde in urma cu o saptamana era un sat, nu mai sunt decat ruine care par acoperite de apa de cand lumea. Zidurile caselor sunt sfaramate, stalpii de inalta tensiune sunt culcati la pamant, iar podurile au pilonii smulsi. ?Ia uitati-va!?, striga pilotul. Nu ati fi crezut ca e posibil ca un pod din beton sa fie in halul asta de distrus.
Pe maluri, oamenii se uita neputinciosi la masivele constructii doborate. Multi dintre ei nu mai au case la care sa se intoarca, asa ca stau in noroi cu cate o sacosa intr-o mana. Cand observa elicopterul, sinistratii fac cu mana.
Satul Asau a capitulat
Vantul se inteteste, iar elicopterul incepe sa se clatine destul de serios. Pilotul e insa linistit si stapaneste aparatul care survoleaza potopul. Zburam mai departe pe urmele dezastrului. Satul Asau a capitulat in fata urgiei apelor. Un elicopter al armatei a aterizat pe singurul petic de pamant ramas neinundat.
In jur nu mai e nimic de salvat. Podul Domnesti, o constructie masiva din ciment, e rupt in intregime. Casele sunt spintecate de viitura. Dintr-una nu se mai poate distinge decat un perete acoperit de noroi. Ca o ironie, in fereastra dezarticulata flutura o perde
