Mircea Cartarescu este un personaj emblematic pentru acea intelectualitate romaneasca ratacita, a carei buna credinta o exonereaza de raspundere, dar nu o fereste de a face rau. Apologeta a revolutiei permanente si promotoare a democratiei prin dictatura, ea isi vaneaza oponentii ca fiind nedemocrati, refuzand respectul diversitatii.

Intr-un articol pledand pentru alegeri anticipate domnul Cartarescu pretinde ca scrutinul din 2004 a fost o continuare a revolutiei neterminate din 1989, iar regimul Constantinescu - o tentativa de revolutie esuata intrucat a operat cu instrumente legale. De aceea, revolutia trebuie dusa mai departe prin negarea ordinii de drept existente, precum o face Traian Basescu.

Noua ordine basesciana nu este conceputa ca rezultand din echilibrul natural si neconflictual al optiunilor sociale opuse ci prin impunerea brutala a "Binelui". "Binele" si "Raul" sunt definite doar prin contrast. Se ajunge astfel la un exclusivism irational de tipul "Noi suntem Binele intrucat ceilalti sunt Raul!".

PSD ar fi o hidra cu multe capete. In realitate "hidra" este societatea romaneasca cu traditiile ei pe care carturarii romani le dispretuiesc. Acestea sunt, deci, "Raul" de extirpat. Ca si la Marx, dreptul este vointa clasei dominante - deci a electoratului PSD - ridicata la rang de lege.

PSD ar fi avangarda acestei clase nascuta din vechea ordine comunista si purtatoare a mesajului ei genetic. In consecinta sistemul de drept - inclusiv cel constitutional si judiciar creat de PSD - este "dreptul LOR" secretand "justitia LOR", perpetuand "dreptatea LOR", promovand "adevarul LOR" si aparand "ordinea LOR".

"Inamovibilitatea judecatorilor", "neretroactivitatea legilor" si "suprematia Constitutiei" sunt instrumente ale conservarii unei "ordini de clasa" sau de "casta" care trebuie distrusa incepand cu distr