E uluitor ce se intimpla in aceste zile pe micile ecrane! O fauna galagioasa de comentatori si oameni politici a iesit in lumina reflectoarelor, incercind, din rasputeri, sa stoarca miezul intimplarilor politice, aruncind, in stinga si-n dreapta, pareri, zimbete si nervi, intr-un amestec bizar de atmosfera de carnaval si procesiune funerara.
O doamna ministru, obisnuita sa stea in fata camerelor de luat vederi ca gaina la soare, ne indeamna sa avem incredere in deciziile presedintelui, asigurindu-ne ca va fi bine si ca altfel nu mai era de trait in Romania.
Un clovn, acrit de asteptarea succesului pe care l-a avut cindva, se da de ceasul mortii, incercind sa-i convinga pe cei trei amariti care mai sint dispusi sa caste gura la argumentele lui rasuflate si populiste ca ne asteapta zile amare. Alt cap mare, din ograda analistilor neamului, se screme sa gaseasca o justificare coerenta pentru noua lui ipostaza de Gica-Contra.
Toti au ceva de spus, ceva de aratat, ceva de schimbat. Din televizoare ies vorbe de oameni politici, care se asaza peste vorbe de crainici, care se asaza peste vorbele altor oameni politici, ale caror spuse sint rasucite si despicate de alte vorbe ale unor personaje atotstiutoare botezate generic comentatori politici.
Romania a reintrat in zodia vorbelor multe, in care a mai fost de-a lungul anilor. Sau, dupa cum imi sopteste pisica, din care n-a iesit niciodata. Si cred ca pisica mea are dreptate.
Dupa ani lungi in care serialele cu Adrian Nastase - prezentate zi-lumina pe toate posturile romanesti - ne-au facut sa redescoperim minunea documenta-relor de tip Discovery, ne intoarcem la talk-show-ul autohton si adormim din nou, tirziu in noapte, cu telecomanda sub cap, in loc de perna.
Personaje publice, aproape disparute, ies din criptele istoriei recente si se arunca peste micu
