Aproape trei sferturi din Romania se afla sub ape. In 31 de judete din 41 inundatiile au acoperit sute de localitati, zeci de mii de hectare de teren agricol si au distrus 14.800 de case. Autoritatile au evacuat peste 8.000 de persoane, in timp ce miercuri si joi sapte oameni au murit si patru sunt dati disparuti. Infrastructura rutiera si feroviara a fost atat de afectata incat nordul Moldovei este izolat de restul tarii. 370 de poduri, 445 de podete si mai multe drumuri nationale si judetene s-au rupt. Tragedia care sta in spatele acestor cifre seci este de fapt imensa si, din pacate, de lunga durata, iar bilantul departe de a fi finalizat. Dar ceea ce trebuie sa ne ingrijoreze si mai mult este faptul ca in aceste momente a iesit la iveala adevarata fata a Romaniei. In primul rand una a saraciei. Imaginile din zonele calamitate ne dezvaluie un mediu rural arhaic, cu case subrede, oameni prost imbracati, imbatraniti, de lipsuri si nevoi, inainte de vreme si care vorbesc o limba romana aproximativa. Disperarea lor este cu atat mai mare cu cat ei sunt constienti de faptul ca vor trebui sa faca fata singuri dezastrului ce s-a abatut asupra lor, stiind ca nimeni niciodata nu i-a ajutat cu adevarat. Ni s-a mai dezvaluit si o Romanie care se prabuseste sub noi. Cu poduri, podete, drumuri, cai ferate si diguri subrede. O retea in care de ani de zile nu s-a investit si nu se va investi aproape nimic, sub pretextul unui deficit bugetar prea mic pentru a permite fonduri destinate reabilitarii infrastructurii. Sigur, PSD poate spune ca a facut multe in acest sens in ultimii patru ani, dar el trebuie sa si raspunda la niste intrebari: cate din fondurile alocate au imbunatatit caile de acces acolo unde era nevoie si cate in zonele in care pesedistii locali sau nationali si-au construit vile de vacanta?; cate din fondurile alocate au intarit digurile si cate au fost, eufemistic