Sarbii de la Svinita au devenit, din ratiuni practice, olteni. S-au nascut romani banateni, dar sufletul le-a ramas imprimat in sarba arhaica pe care o vorbesc, in portul sarbesc pe care il scot la festivaluri si in ritualurile stravechi. Sarbii de la Svinita au devenit, din ratiuni practice, olteni. S-au nascut romani banateni, dar sufletul le-a ramas imprimat in sarba arhaica pe care o vorbesc, in portul sarbesc pe care il scot la festivaluri si in ritualurile stravechi renascute la fiecare sarbatoare religioasa. "Ai luat branza, dar lapte n-ai luat?" "Maine, maine." Ne-a trebuit cateva secunde bune si ajutorul batranelului din fata casei cu trandafiri salbatici ca sa pricepem acest dialog. Raspunsul a fost dat intr-o romana pura, dar intrebarea a fost de nedeslusit pentru urechile noaste. "Ce i-ati zis?", ii cerem batranului sa ne decripteze intrebarea adresata vecinului care tocmai disparuse intr-o curte, cu o punga cu branza in mana. Rade si ne explica. Pe aici, pe la Svinita, asa se vorbeste: bilingv. In satul de sarbi si romani dintre Cazanele Dunarii, fiecare graieste pe limba lui, dar tot se inteleg. Asezat in fata casei, pe un scaun, in dosul unei tufe de trandafiri salbatici, deda Simca, adica mos Simca, se incalzeste la soare. Vecina de peste drum a iesit si ea la strada. S-a asezat langa el pe un scaun si impleteste. Ia, mai trancanesc despre ce mai e in sat. In dupa-amiaza asta de sambata, nu gasesti suflet de om pe strazi. Ferestrele oblonite, portile inchise. O pisica se intinde lenesa pe o buturuga. Asta e singurul semn ca mai traieste cineva in sat. Deda Simca si vecina lui parca sunt un fel de Adam si Eva de la sfarsitul istoriei.

PROMENADA. "Nu mai e modelul dinainte. Acum e alt model. Inainte, duminica, lumea se imbraca in haine noi si se plimba de unde e acum brutaria pana la militie", imi descrie deda Simca traseul promenadei de-alta