Un critic literar, foarte citit pe vrema aceea, mai ales in provincie, a scris, citandu-l si pe Alexandru, intr-o lista cu debutanti in proza, c-ar fi fost "un narator atent cu virtuti de analist". Atat. Treizeci si doua de litere. Un critic literar, foarte citit pe vrema aceea, mai ales in provincie, a scris, citandu-l si pe Alexandru, intr-o lista cu debutanti in proza, c-ar fi fost "un narator atent cu virtuti de analist". Atat. Treizeci si doua de litere.
Erau primele vorbe care se spuneau de bine despre nuvelele sale la douazeci si cinci de ani. Fiindca erau primele, Alexandru le-a tot batut de atunci in cap incercand sa ghiceasca nu ce voise criticul sa spuna, ci mai ales ce nu vrusese. Mai tarziu, Alexandru si-a dat seama ca numarul celor care luptau si rareori castigau lupta cu o vorba rostita candva, dinadins sau intamplator, rational sau iresponsabil despre ei, era foarte mare. Carau cu totii o cruce, fara sa stie de la inceput cat avea sa fie de grea. Scormoneau la nesfarsit, decenii de-a randul, exact ca Alexandru, in cateva cuvinte, aruncate in vant de o persoana a carei meserie era sa aiba pareri. Doar, doar vor intelege cum au fost priviti de altii si ce putea sa insemne asta.
Un "narator atent", oricum ai suci cele doua vorbe, este un ins care nu reuseste sa fie patrunzator, fin, inspirat, necrutator, profetic, providential. E un fel de portar, care numara cati oameni au intrat si au iesit dintr-o situatie si ce duc cu ei. Cine discuta rolul talentului in viata portarilor? Nici chestia cu "virtutile de analist" nu fusese tocmai un elogiu, desi, pe atunci, la debut si in targul unde Alexandru era profesor de liceu, putea sa para. In fond, era o luare in serios de la Bucuresti. Ce spera mai mult un suplinitor abia intrat in paine la cel mai vechi liceu din judet? Cu virtutile de analist insa nu dai si garantii pentru o cariera de succes
