Si in Romania, ca si aiurea, orasele au specificul lor, identitatea lor. Un calator – roman sau strain – o percepe si si-o contureaza pas cu pas, de cind pune piciorul in orasul vizitat. Si, de cele mai multe ori, primul contact uman cu locuitorii orasului e cel cu un taximetrist.
Taximetristul acela are sansa sa devina modelul tipizat al cetateanului de-acolo: „ieseanul“, „bucuresteanul“, „clujeanul“. El e reprezentantul locului, cel care ofera – simbolic – cheia orasului. Dupa felul in care o face, creeaza asupra strainului si prima impresie. Poate cea mai durabila.
In ce masura se suprapune cliseul cunoscut, adus de-acasa, realitatii unui loc, filtrata prin taximetristii orasului? Nu stiu sigur, dar pot povesti un fel de experiment pe trei orase mari ale tarii: Bucuresti, Iasi si Timisoara.
In Bucuresti te asteapta in gara cetateni gata sa te plimbe oriunde. Taximetristi inregistrati sau ilegali, multi sint „pradatori“ la vinatoare de provinciali naivi, vaci bune de muls. O cursa la aeroport e pentru ei o mana cereasca.
Un cunoscut a ajuns chiar sa fie dus de la Gara Bucuresti Nord la Aeroportul Baneasa (despre care stia si el ca nu mai functioneaza de mult), ca apoi sa i se ceara sa plateasca si drumul Gara-Baneasa, si corectia Baneasa-Otopeni. A iesit, desigur, un mic scandal.
Daca nu e vorba de gara, ci de o destinatie in oras si nu stii geografia Capitalei, „pradatorul“ te poate invirti o ora pe o distanta de un kilometru. Cind te prinzi, e deja prea tirziu. Iar daca te miros ca esti de-al locului, de obicei „pradatorii“ se retrag, ba chiar sint ofensati (nu pricep de ce).
Da, multi taximetristi de gara sint „pradatori“. Dar nu toti. Unii sint oameni obisnuiti in cautarea unui cistig onest. Se inscriu perfect in paradigma bucuresteanului tipic, vazut de provincial: dinamic, intreprinzator,
