"De o luna astept sa vina fiica, pentru a ma duce acasa. Dupa atitia ani de munca am ajuns la mila copiilor pe care i-am crescut si care au uitat tot ce am facut pentru ei. M-au abondonat, dind la spate faptul ca timp de 20 de ani i-am ingrijit si iubit. Vor sa traiesc atit timp cit au nevoie de semnatura mea. Pentru ce? Ca sa imi ia casa". Povestea lui Vasile Gheorghe, de 78 de ani, spusa de pe un pat al Spitalului de Neurochirurgie din Tatarasi, este cutremuratoare. Mai grav, povestea lui este asematoare cu a multor batrini internati in spitalele iesene. Oameni cu averi acasa, dar practic abandonati si care se simt cei mai nedoriti dintre paminteni tocmai din cauza averii lor. Tot ce vor ei este ca, satui de cele lumesti, moartea sa nu ii ocoleasca prea mult. Revoltator sau nu, spre acelasi "tel", o inmormintare, aspira si rudele lor. Care au ajuns pina acolo incit "mituiesc" Moartea ca sa vina mai repede. Clipa de trecere in eternitate echivaleaza pentru unii cu o afacere profitabila, pe care nu trebuie sa o rateze cu nici un pret. Pentru a-si atinge scopul, au ajuns pina acolo incit sint dispusi sa isi lase parintii fara tratament medical, ba chiar sa aleaga medici tineri si neexperimentati, pentru ca astfel poate operatia nu va iesi cum trebuie. Fac orice compromis pentru a "mitui" moartea. Totul cu un singur scop: obtinerea mostenirii, a muncii prestate pentru mai bine de jumatate de secol de cei care i-au crescut. Imobile detinute, bani depusi in banca, pamint. Asta e tot ce vad o parte din rudele celor in virsta in apropiata moarte. Nu incape loc de compasiune sau tristete pentru cel care se chinuieste la limita dintre doua lumi, fara putere de a mai lupta pentru citiva ani de viata in plus. Astfel, pe linga lupta cu moartea, in ultima vreme medicii ieseni se pling ca au de furca cu un nou tip de vizitatori: vinatorii de mosteniri. "Decit sa-l operati, mai bi