Atat de mult s-a vorbit in aceste zile despre cosmarul celor loviti de viitura, despre atitudinea pe care ar fi trebuit sa o adopte autoritatile pentru a se evita pierderile de vieti omenesti, incat Romania a devenit o tara de oameni care fac supozitii despre ce ar fi mai bine pentru prezentul ei imediat.

S-a spus ca trebuie instituita starea de urgenta. Ba nu, de exceptie! Ei as, de necesitate! Si cu exceptia ce facem? Paragrafele constitutionale sunt insa foarte clare. Dar un drum pana la raftul de biblioteca unde se afla Legea fundamentala in stat are nevoie de cel putin doua componente: miscarea in sine si vointa de te lamuri.

Vineri seara, la ora de maxima audienta, presedintele a descalecat de pe elicopter si a dat verdictul. In stilul sau inconfundabil, trebuie sa recunoastem: natural, degajat, concis, clar.

Poti sa-i reprosezi multe lui Basescu, dar nu poti ignora ca este cel mai expresiv politician si reuseste sa gaseasca tonul, vorbele si atitudinea potrivite oricarei situatii: fie ca e vorba de criza de ostatici, inundatii de cosmar, un chef la vreo ambasada sau explicatii incomode pentru oricine, dar nu si pentru el, asupra culorii si croielii total nepotrivite a vesmantului consilierei sale

simpatice, la momentul medierii cu grupurile parlamentare, privind alegerile anticipate. Cum spuneam, Basescu te poate enerva, te poate discredita, te poate exclude, dar nu te poate dezamagi oferindu-ti un tablou de presedinte potolit.

Si tocmai de aceea cred ca si noi, cei din presa - intoxicatori sau dezinformatori, sau noi, cetatenii romani - intoxicati sau dezinformati, si noi, alegatorii - convinsi sau pacaliti, avem toate motivele sa-i facem un capriciu. Trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, si Basescului dreptate. Pentru ca lui ii place cel mai mult sa i se dea dreptate.

N-o spun cu malitie, e o const